„Afară cu ungurii din țară” – suna din tribunele unui stadion din București, unde două echipe din România au jucat în a Liga II-a (eșalonul secund al fotbalului din România). Inutil de adăugat, că una dintre echipe era Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, o echipă din Ținutul Secuiesc.
În ultima perioadă, evenimentele sportive din țară reprezintă mai mult decât simple meciuri, suporterii echipei din București dând dovadă de lipsă de fair-play și rostind un puternic discurs anti-maghiar, nesportiv și xenofob. Meciul nu a fost lipsit de ură față de suporterii maghiari. Mai mult, în minutul al 70-lea, a explodat și o petardă în apropierea jucătorilor și suporterilor echipei din Sfântu Gheorghe.
Recent, mai multe ziare și portale, inclusiv Gazeta Sporturilor, s-au ocupat în detaliu cu modul în care suporterii echipelor de fotbal, handbal, hochei și baschet din Ținutul Secuiesc cântă imnul secuiesc înaintea meciurilor. Au existat numeroase cazuri în care jurnaliștii au instigat arbitrii să dea declarații negative la adresa suporterilor și jucătorilor echipelor din Secuime, provocând și mai mult cititorii ziarelor și al portalelor. Au fost create chiar și campanii media cu unicul scop de instigare la ură față de maghiari, apelând astfel la sentimentul naționalist al cititorilor.
Acest eveniment recent din București este doar unul dintr-un lung șir de discursuri amenințătoare și xenofobe. Ceea ce îngreunează și mai mult situația este faptul că legislația românească este destul de permisivă cu privire la sancționarea persoanelor responsabile de astfel de acțiuni, permițând doar o amendă nesemnificativă, sumă care nu este suficientă să descurajeze un astfel de comportament nesportiv și contrar bunelor moravuri. Este de menționat faptul, că printre protagoniștii incidentului se aflau și copii mici, dovedind că sistemul educațional din România se confruntă cu provocări serioase, deoarece nu îi educă pe copii la tolerantă și o conviețuire pașnică cu alte etnii.
Nu se poate contesta faptul că discursul anti-maghiar din sport este în creștere și atinge cote din ce în ce mai alarmante, o dovadă în plus a faptului că statul nu numai că devine pasiv în cazul discriminării minorităților, ci le și încurajează.